Cum să regândim spaţiul public prin arta stradală: MurAL Fest 2019
În perioada 1-8 iunie 2019, în Tirana (Albania), a avut loc a doua ediţie a festivalului de artă urbană MurAL Fest. O colaborare între Dekor Tirana, Municipalitatea Tirana, Ambasada României, Institutul Cultural Italian şi Alianţa Franceză a Tiranei a adus laolaltă 18 artişti stradali cunoscuţi pe plan internaţional. Artiştii provin din ţări ca Italia, Argentina, Uruguay, Grecia, Columbia, Franţa, Albania, Portugalia, România, Polonia, Spania, Anglia şi SUA şi au fost selectaţi în ediţia acestui an pentru a realiza murale dirijaţi de tema When the walls speak. Am fost la festival pentru a afla în ce fel #pereţiivorbesc, dar şi pentru a vedea care a fost motivaţia din spatele creaţiei lui IRLO, reprezentantul României la MurAL Fest 2019.
IRLO este unul dintre cei mai bine cotaţi artişti stradali din România, care a reuşit să educe publicul naţional cu privire la nuanţele dintre graffiti şi arta stradală. Prin intermediul muralelor lui, tensiunile dintre ce presupune arta stradală legală şi cea ilegală s-au mai dizolvat şi asta fiindcă de câţiva ani, IRLO realizează murale în ţară şi în străinătate graţie unor proiecte culturale implementate tocmai de instituţii. IRLO a reuşit să crească notorietatea artiştilor stradali care până acum câţiva ani erau consideraţi mai degrabă vandali decât artişti, astfel că astăzi cei mai mulţi dintre ei creează în spaţiul public cu ajutorul autorităţilor, oferind totodată o mai mare vizibilitate acestui tip de artă.
Din lucrările lui IRLO îmi erau familiare personajele fantastice, mistico-religioase, pe care le-a plasat în tot felul de spaţii, de la calcani şi interioare publice sau private la tramvaiele clujene care au devenit galerii de artă pe roţi. Compoziţiile lui psihedelice din punct de vedere cromatic şi compoziţional sunt recognoscibile, ochiul fiind simbolul omniprezent. Pentru MurAL Fest însă, IRLO a trecut de la temele şi motivele pe care le folosea în mod obişnuit la cele istorice. Strada pe care a realizat murala în cadrul MurAL Fest se numeşte Nikolai Iorga, motiv pentru care artistul a trecut de la entităţile mistice la inspiraţia istorică a lui Nicolae Iorga, o personalitate pe care România o are în comun cu Albania, date fiind prelegerile care aduceau delegaţiei albaneze argumente pentru afirmarea drepturilor poporului.
Între nişte blocuri care mi-au amintit mult de România anilor `90, festivalul a prilejuit decorarea câtorva faţade astfel încât artiştii să adauge Tiranei, capitală în plină dezvoltare din punct de vedere artistic, noi murale. IRLO a realizat un portret în care se recunoaşte, bineînţeles, stilul care l-a consacrat, iar la acest portret a adăugat în tandem expresii cu tâlc în limba albaneză şi în limba română, extrem de similare fonetic, dar şi ca înţeles. Portretul lui Nicolae Iorga a reuşit să pietonalizeze strada omonimă datorită semnificaţiilor culturale, istorice şi personale pe care artistul le-a adăugat lucrării cu ocazia festivalului. Portretul a ridicat întrebări, a stârnit reacţii, şi asta indiferent de nivelul de educaţie artistică a trecătorilor. În plus, faptul că autorităţile au susţinut financiar un festival de artă murală a înmuiat eventualele reacţii obtuze sau tradiţionale care până acum socotiseră arta stradală mai degrabă o mişcare activistă care distruge spaţiul public, nicidecum un statement artistic cu potenţial de revitalizare a peisajului urban.
Apropierea culturală este o altă temă care a marcat specificul MurAL Fest 2019, fiind urmărită includerea expresiilor umane variate şi a valorilor sociale, ca o dovadă a respectării identităţii multiculturale. Murala lui IRLO a devenit un instrument manifest de aducere a istoriei în dimensiunea socială actuală, prin care identitatea ţării gazdă şi a celei natale au fuzionat. Astfel, lucrarea sa a ilustrat modul în care artistul s-a documentat cu privire la similarităţile celor două ţări, fie ele lingvistice sau istorico-culturale. El a suprapus acestor informaţii elastice propria abordare estetică, ilustrând deci o alăturare între estetică şi mesaj social care demonstrează că pânza clasică poate fi mutată pe un calcan, chiar dacă prin tehnici, funcţii şi intenţii diferite.
În ultimii ani, tensiunile dintre spaţiul public şi cel privat s-au mai diminuat, iar asta graţie artiştilor stradali care au transformat spaţiul public din spaţiu de trecere într-unul vizibil. Chiar dacă arta stradală a însemnat pentru cei mai mulţi locuitori ai oraşului distrugerea sau pustiirea spaţiului public, fluiditatea care o caracterizează a reuşit să contribuie la schimbarea peisajului citadin prin reprezentarea vizuală a discursurilor sociale. Aşadar, la fel cum se schimbă societatea, motivaţiile şi practicile artistice, se schimbă şi caracterul exclusiv activist al artei stradale, muralele devenind în acest fel radiografii ale prezentului.
În plus, lipsa de permanenţă a muralelor din spaţiul public creşte valoarea şi impactul acestora. Lucrările îşi câştigă din ce în ce mai mult dreptul de a fi în spaţiul public, special pentru a facilita comunicarea dintre cetăţeni, artişti şi autorităţi. Arta stradală s-a mutat de pe zidurile părăsite în spaţiul circulat al oraşului şi cea mai importantă componentă a sa rămâne faptul că pentru înţelegerea mesajului nu e necesară educarea gustului estetic, ci numai impactul afectiv. Este o formă de artă mai uşor de digerat, mai organizată, iar scopul ei vizează comunicarea dintre cetăţeni şi mesajul brut al produsul artistic. Aşadar, audienţa urbană dobândeşte un spectru mai larg, recunoscând funcţia ludică a artei stradale, deci capacitatea de a celebra spaţiului public prin eliberarea de normele clasice şi printr-o împrietenire a artei stradale cu autorităţile.
Regândirea spaţiului public şi mutarea lucrărilor de artă din spaţiile private în mediul public urban au demonstrat la MurAL Fest 2019 că oraşele contemporane necesită o diversitate chiar şi atunci când aceasta pare la prima vedere o reacţie inversă asupra societăţii sau o contracultură. Festivalul a fost un prilej de conştientizare a faptului că valoarea lucrărilor realizate la scară mare este deosebit de importantă pentru relaţia omului cu oraşul. Tirana creşte continuu şi are o scenă artistică în dezvoltare, fiind deja un oraş recunoscut în Peninsula Balcanică şi Europa datorită varietăţii de spaţii publice în care sunt introduse lucrări de artă, fie ele murale sau instalaţii. Faptul că muraliştii sunt acum angajaţi în accelerarea procesului de regenerare urbană e cu siguranţă un aspect extrem de important pentru sistemul care modelează politicile creative ale oraşului, precum şi pentru creşterea economică datorată introducerii artiştilor în circuitul economic al regiunii.
Foto credit: Carla-Francesca Schoppel