Corpul feminin
Explorarea poetică a corpului prin nuduri artistice
Travaliul artistic: o eliberare morfologică de la constrângerile tehnice și tehnologice
Afirmându-se inițial tocmai prin consecvența și acuratețea grafică specifice arhitecturii, artista utilizează în prezent acea precizie a liniei, pe care o sensibilizează în arta figurativă prin pasta uleiului și a acrilicelor. Lucrările sale acoperă numeroase subiecte: peisaje urbane, care reflectă scene cu străzi, clădiri și elemente citadine arhitectural-conceptuale, dar și portrete, nuduri, plein-air landscapes sau fragmente de natură care înveșnicesc pânza. Adesea, în lucrările pictoriței Ioana Man arhitectura și pictura se echilibrează. Dacă arhitectura aduce un joc al volumelor în lumină, pictura reușește să arate că lumina personalizează prin jocul culorii subiective și al celei obiective.
De la tradiția artistică la arta contemporană
Ioana Man este un pictor contemporan care absoarbe acea bogăție a formelor și a culorilor cu care ne-au obișnuit impresioniștii, însă adaugă lirism pânzelor printr-o nouă afirmare a luminii și a naturaleții obiectului sau a peisajului observat. Artista experimentează cu tehnici variate, dar texturile, contrastele în care redă cel mai fidel memoria sa afectivă pornesc de la tușele de ulei și acrilic. Poetica picturilor rezidă în alternarea cromaticii brute cu cea discretă, dominată de lumină, din care descind secvențele simbolice ale universului interior.
Pânza devine locul de manifestare a unui concept, materializat fără a se limita la suprafața fizică a suportului. La baza lucrărilor stă dialogul continuu dintre emoțiile trăite ale unui pictor și cele neîntâmplate altfel decât prin imaginație. Suntem, așadar, martorii unui schimb de replici cromatice, pe care Ioana Man, ca pictor contemporan, le realizează continuu, iar dialogul evidențiază atât ceva consumat, efemer, cât și instanța perenă, care rodește prin contemplare.
În arta contemporană românească, lucrările pictoriței Ioana Man ocupă un loc deosebit deoarece filtrează tradițiile pentru a oferi reprezentărilor sale noi fațete ale realității, în acord cu trăsăturile prezentului. Artista reflectă modernitatea prin densitatea formelor, însă și prin relația care transpare, între pictor și subiectul observat. Acesta este laitmotivul care aduce fluiditate tușei, pe lângă atenția acordată reprezentării, specifică stilului academic.
Arta contemporană: un joc sinestezic, al culorilor tactile
Tablourile regăsite pe Moosa fac parte din două serii. Cea dintâi serie, „Cromatici florale”, aduce în prim plan o stare transmisă prin materialitate, textură, culoare. Lucrările sunt aievea nu doar prin formele și culorile naturii, ci mai ales prin receptarea spiritului florilor, pe care artista îl reflectă folosind un filtru diafan. Uneori, transparența este cea a obiectelor. Adesea, aceasta susține materialitatea într-un tablou cu flori, cum putem observa în lucrarea „Transparență”. Alteori, pictorița folosește albul pur, prezent preponderent în „Alb rose”, o energică, dar fină pictură cu flori. Albul este sensibil în fața structurii cromatice și astfel reușește să preia, prin reflexie, atmosfera locului și să transmită prin memorie emoția.
Pe de o parte, privitorul cunoaște și recunoaște jocul sinestezic dintre pictor și pânză, unde culorile sunt tactile sau au funcții olfactive. În alt tablou cu flori, „Vermilion”, simbolismul pigmentului traversează mitologiile conservate de istorie și sugerează varietatea saturației și a intensității dintr-o pictură cu flori. Pe de altă parte, tușele destructurate accentuează dinamica vieții botanice, transmițând spontan microcosmosul simbolic, pe care artista Ioana Man îl așază cu multă naturalețe într-un tablou cu flori. Acesta este cazul pânzei „Albastru de Prusia”, în care fluctuează tonurile de albastru de Prusia și ultramarin astfel încât să împlinească jocul unui albastru pur.
Lucrările devin prin tonuri de alb, vermilion, albastru de Prusia sau ultramarin scurte crâmpeie din existența florilor, surprinsă de culegătorul care recunoaște frumusețea naturii, care își ia hrana sufletească din grădină și care o definește apoi, prin linie, pată și culoare, în pictură cu flori.
Cea de-a doua serie, „Momente de lumină”, prezintă landscapes narativ-contemplative. În citadinele landscapes, precum „Faded memory”, privitorul este introdus într-un proces subtil, care apelează la un substrat al memoriei. Aici este scos la suprafață ceea ce a fost trăit și care acum, pe pânză, este narat astfel încât să producă o stare contemplativă. În landscape și cityscape regăsim nu doar elementele fizice, observabile, ale unui fragment din mediul înconjurător, ci mai ales elemente vivante, care activează și modifică trăsăturile unui peisaj.
Suprapunerile și texturile susțin ideea de lumină și de scurgere a timpului, accentuând transparența, respectiv opacitatea memoriei, prin combinații monocrome și folosirea pigmentului auriu. Artista realizează alternanța prin utilizarea luminii, descriind prin intensitate și estompare detaliile de impact ale narațiunilor reprezentate. În arta contemporană, orașul devine un exoschelet, iar ceea ce rămâne viu este stilul arhitectural, atmosfera locului în care punctele de vibrație sunt mișcările topite ale siluetei umane.
Ioana Man s-a născut în anul 1992, iar în prezent locuiește și creează în Cluj-Napoca. Absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism, ciclurile licență și master, din cadrul Universității Tenhice Cluj Napoca, Ioana Man activează în acest domeniu și își desăvârșește cunoștințele din timpul studiilor de arhitectură exprimându-se dinamic, din punct de vedere pictural, în arta contemporană.
