Arta de a colecţiona artă
A colecţiona artă pare adesea un capriciu, o investiţie pe care numai persoanele cu un anumit statut financiar o pot realiza. Cu toate acestea, galeriile de artă şi siteurile artiştilor dovedesc din ce în ce mai des că în România se cumpără artă, iar publicul care valorifică aceste lucrări este cât se poate de divers. De aceea, am vorbit cu Alin Comşa despre diferenţele dintre a cumpăra şi a colecţiona artă, despre necesitatea şi motivele din spatele achiziţiilor. Alin Comşa este director al Institutului de Management al Artei în cadrul Artmark şi de zece ani dezvoltă o serie de cursuri despre educaţia estetică şi comunicarea prin artă.
Vorbim tot mai des despre arta de a colecţiona artă. Se referă cumva această sintagmă la abilitatea de a recunoaşte şi achiziţiona acele lucrări de artă cărora le va creşte valoarea sau este vorba despre altceva?
Abilitatea de a achiziționa acele lucrări a căror valoare va crește ține mai degrabă de interesul de investi și deci de a face profit. Un colecționar de artă, fără a pierde din vedere valoarea financiară a unui obiect de artă, este interesat în primul rând de valoarea artistică / istorică a obiectelor pe care le colecționează. Firesc, pentru ca acest lucru să fie posibil, colecționarul trebuie să aibă informațiile necesare, trebuie să aibă educația care să-i permită să ia deciziile juste. Iar acestă (auto)educație este un demers care nu se încheie niciodată. De aceea îmi place să spun că un colecționar se ocupă în primul rând cu educația sa. Apoi vin celelalte: este păstrător al unei moșteniri, este cel care face posibilă păstrarea unei istorii, este cel care pune, adună laolaltă elementele care clădesc un spirit, o emoție sau un fapt.
Care sunt motivele pentru care te-ai apucat de colecţionat artă? Îţi aminteşti prima lucrare achiziţionată? Dacă da, care a fost aceea?
O parte dintre motive le-am amintit și mai sus. Ceea ce-mi aduc distinct aminte este însă faptul că în momentul în care am început să colecționez, am simțit bucuria de a fi în fața unor obiecte care reprezentau o parte a istoriei artei, o parte a culturii și a educației,. M-am simțit obligat să păstrez acel obiect pentru a-l da mai departe generației care urmează. Cred că este vorba de un soi de responsabilitate la care se adaugă bucuria de fi în apropierea unui astfel de semn, unui astfel de mesaj artistic. Din punctul meu de vedere, atunci când am început să colecționez, am atins ideea de sens. Eram în situația de a contribui, cât se poate de palpabil, la păstrarea și transmiterea către cei din viitor a unui obiect artistic, a unui mesaj artistic.
Spune-mi cum s-a schimbat piaţa de artă în România în ultimii ani. S-au schimbat şi motivele pentru care oamenii achiziţionează artă?
În mod firesc, lumea evaluează implicit piața de artă. Cred că momentul de vârf, care a fost undeva în 2011-2012, în ceea ce privește piața de artă, se va repeta în curând. Dar de această dată, cu o mai bună ancorare în realitate și cu un bagaj educațional mai bine determinat. Spun asta în sensul în care informația circulă mai bine azi și infrastructura de educație estetică din piață funcționează mai bine. Motivele achiziționării de obiecte de artă nu s-au schimbat. În continuare oamenii sunt interesați pe rând să aducă în viața lor frumosul din artă, să investească în artă sau să contribuie la păstrarea unui bun cultural și educațional.
Arta ne ţine conectaţi la contextul politic, social, economic etc. Care crezi că este legătura dintre contextul prezent şi necesitatea de a adăuga în colecţii lucrările artiştilor contemporani?
Arta în sine este influențată de contextul politic. În același timp, iubitorii de artă trăiesc și cumpără artă în lumea care este influențată și formată de factori politici. Artiștii, dintr-un anumit punct de vedere, sunt o oglindă a lumii în care trăiesc. Cred că un colecționar, aproape fără să vrea, păstrează marca și influența politică a epocii în care obiectul de artă a fost creat. Nu știu dacă putem vorbi neapărat despre o legătură în ceea ce privește prezentul și necesitatea colecționarilor de a adăuga artiști contemporani în colecțiile lor, ci mai degrabă putem afirma un fapt. Este firesc să fii interesat de arta timpului tău, chiar dacă din punct de vedere al propriei colecții ești interesat de o perioadă din trecut sau de un curent artistic care nu mai are ecou în prezent.
Cum identifici potenţialul unui artist? Sau este vorba despre ce îţi place? (desigur, fără a ignora educaţia vizuală/gustul estetic deja educat)
Este vorba în primul rând de o anume „educație a privirii”, o educație estetică ce poate permite colecționarului să ia o decizie cât mai corectă. Însă nu putem avea certitudini și promisiuni. Cred că acest fapt este unul dintre cele mai interesante aspecte în ceea ce privește arta de a colecționa artă. Este un fel de pariu care se bazează pe niște premise rationale, dar în care este nevoie să ții seama și de latura emoțională. Gustul artistic se formează în timp. Este nevoie de interes, de studio, dar mai ales de expunere, și când spun expunere mă refer la a vedea, la a vizita muzee, galerii de artă, ateliere etc.
Cum educăm publicul cu privire la importanţa colecţionării sau a cumpărării lucrărilor de artă?
Am răspuns și mai sus. Este vorba despre a păstra pentru cei care vor veni, este vorba despre bucuria pe care frumosul din artă o poate produce și în sfârșit este vorba despre responsabilitate și apartenență. Această educație poate începe chiar de pe băncile școlii primare. În felul acesta se poate sădi în mintea și sufletul adultului de mai târziu pasiunea pentru frumos și respectul pentru ce înseamnă artă, în sensul înțelegerii beneficiilor pe care arta le are în viața de zi cu zi.
Care este diferenţa dintre a cumpăra şi a colecţiona artă?
Cele două se pot confunda și într-adevăr, atunci când colecționezi este nevoie să cumperi. Dar colecționarul are rolul de a duce mai departe o moștenire și de a pune într-o anume orânduială obiectele colecționate. Spre deosebire de cel care doar achiziționează, să zicem pentru o face o investiție, colecționarul completează o istorie, re-construiește un moment dând celor care îi pot vedea colecția o reflexie ilustrată prin obiecte de artă a unui anumit moment.
În prezent, artiştii vând direct din atelier sau utilizând siteurile şi reţelele de socializare. Care crezi că mai este rolul galeriilor în privinţa intermedierii vânzării de artă şi a identificării potenţialilor colecţionari?
Galeriile de artă au rolul de a descoperi și de a pune în valoare artiști. Înainte ca un colecționar să ajungă în atelierul unui artist, galeria de artă trebuie să faciliteze întâlnirea dintre opera sa de artă și public. Da, trăim într-o epocă aproape complet tehnologizată, dar actul artistic are la bază specificul uman și emoțional. Chiar dacă un colecționar a văzut pe internet un tablou care i-a plăcut, este aproape sigur că înainte de a-l achiziționa îşi va dori să-l vadă direct. Nu cred că imaginea tehnică poate înlocui emoția pe care, ca privitor, o poți resimți în fața unui obiect de artă privit direct, nemijlocit. Iar galeriile de artă ar trebui să ofere sprijin în primul rând în această privință: să ofere artiștilor spațiul de expoziție și cadrul pentru întâlnirea directă cu publicul consumator de artă.
Tu trăieşti cu arta colecţionată?
Am un spațiu al meu, în care mă bucur să muncesc, să scriu sau pur și simplu să stau. Aici păstrez colecția mea. În felul acesta mă bucur în fiecare zi de ceea ce am reușit să adun și să păstrez.
Sunt unele persoane care cumpără artă pentru a asorta elemente din decorul casei. Crezi că este mai bine să ai o astfel de motivaţie decât să nu cumperi deloc artă?
Cu siguranță este un sistem care poate duce la o anume educație a gustului, chiar dacă premisa este una îndoielnică. Cunosc oameni care au cumpărat pentru a investi și care în timp au devenit colecționari de clasă. De asemenea, cunosc oameni care au cumpărat un tablou doar pentru că știau că este pictat de un artist renumit, dar imediat ce au avut în casă tabloul au început să studieze. Au cunoscut astfel istoria artei, curente, influențe, fapte și în timp au devenit cunoscători. Aș spune că arta este un sistem de educație non-invaziv, care influențează benefic mediul. Deci, da, cred că este mai bine să fii în preajma artei, chiar dacă punctul de pornire este unul nerecomandat, decât să nu fi deloc martor al unui mesaj artistic.
De ce să colecţionăm artă?
Nevoia de frumos, nevoia de sens, nevoia de contribuție.
Spune-mi care sunt diferenţele dintre a colecţiona artă contemporană şi a colecţiona artă modernă.
Aș spune că este doar o chestiune de gust. Dar mai este vorba și despre o diferență majoră dată de posibilitatea de a întâlni artistul (în cazul artei contemporane) versus situația artei moderne unde acest lucru este imposibil. Deci mai este și o chestiune ce ține de deschiderea la risc. În cazul artei moderne există mereu pericolul de a colecționa un fals, pe când la arta contemporană, în cazul în care achiziția este din atelierul artistului, riscul de a lua un fals este practic zero.